Oamenii au avut discordii si pareri divergente inca din cele mai vechi timpuri. De-a lungul secolelor, ideea de disensiune a capatat nuante ideologice, s-a dezvoltat, s-a perfectionat si a ajuns la statutul de dilema. Dilema este acea chestiune care necesita un raspuns, dar care ramane intotdeauna nerezolvata in urma oricaror dezbateri; dezbateri extinse, in cazul exemplelor ce urmeaza, pe parcursul a zeci, sute si poate chiar mii de ani.
Evolutie sau Creatie?
De secole, aceasta controversata tema este un veritabil mar al discordiei intre teologi si oameni de stiinta. Discutia dateaza aproximativ din vremurile in care grupuri religioase erau la fel de puternice si influente precum capetele incoronate care guvernau regatele si principatele medievale. Atunci cand oameni precum Nicolaus Copernic au inceput sa postuleze teorii conform carora Pamantul nu s-ar afla in centrul Universului, ideea celor sase zile de plamadire a planetei precum si rolul lui Dumnezeu in aceasta chestiune au inceput sa fie supuse circumspectiei si contestate. Nu a mai fost necesar decat pasul intrarii in scena a lui Darwin si a teoriei sale evolutioniste, pentru ca dezbaterea dintre evolutie si creatie sa erupa fervent si neobosit. Mai mult, luand in considerare si faptul ca exista cam tot atatea versiuni ale “Facerii” pe cate religii sau credinte sunt, devine evident faptul ca inclestarea “evolutionism vs creationism” nu isi va afla prea curand invingatorul si invinsul.
Ereditate versus Mediu?
Oare modul si conditiile in care suntem crescuti ne afecteaza cu adevarat caracterul si personalitatea la maturitate mai mult decat informatia intiparita in codurile noastre genetice? Daca un om se naste, spre exemplu, intr-o familie de muzicieni, el insusi este astfel facut incat sa devina muzician din pricina genelor sale sau ca urmare a educatiei primite? Atunci cand gemenii identici sunt separati la nastere si cresc avand preferinte identice este aceasta o dovada ca natura joaca un rol mai important decat cultura? Pe de alta parte, cum se face ca, fiind crescuti impreuna, ani de zile, in aceeasi familie si adesea in acelasi anturaj, doi frati o iau pe drumuri cu totul diferite si dezvolta personalitati distincte? Deocamdata, este imposibil de spus daca ajungem sa fim cine suntem gratie bagajului genetic sau a conjuctuncturilor sociale. Cel mai probabil, avem de-a face cu o medie a celor doua, dar cat de puternic ne influenteaza una sau alta este o chestiune aprins dezbatuta de cateva sute de ani incoace.
Libertatea sau restrictionarea posesiei de arme?
Un aforism deja celebru spune ca “Nu armele ucid oameni, ci oamenii ucid oameni”. In SUA, cetatenii au dreptul legal de a poseda arme de foc, fapt care este evident primejdios pentru integritatea fizica sau viata persoanelor. Pe de alta parte, in proportie de peste 90%, cei care cumpara armament sunt cetateni responsabili, care nu au incalcat niciodata legea, nu au facut abuzuri de niciun fel si nici nu ajung sa le foloseasca vreodata. Ar trebui ingradit dreptul de a purta arma si a se autoapara al unor oameni doar fiindca alti indivizi se simt amenintati? Pe de alta parte, de ce li s-ar permite unora sa posede armament de foc, pe timp de pace, intr-un teritoriu controlat, cu cetateni pasnici? Teoretic, este normal ca oamenii sa aiba arme pentru a se apara de raufacatori. Pe de alta parte, inclusiv raufacatorii au acces la arme, iar acest lucru le faciliteaza exponential crimele. Se poate decide, dinainte, cine este un om bun si nu va folosi in mod abuziv arma din dotare si cine are intentii nefaste si o va folosi pentru a comite crime?
Eutanasia sau viata in chin?
Doctorul american Jack Kevorkian a ajutat multi oameni sa se sinucida, ca urmare a dorintei acestora exprimate expres in acest sens, dar si din pricina conditiilor precare si chinuitoare de sanatate pe care le aveau. Motivele lui au fost supuse criticilor, deoarece se presupune aprioric ca viata, in orice forma ar fi ea, este pretioasa. Totusi, pacientii controversatului doctor (unul dintre cei mai mari activisti la nivel mondial ai dreptului bolnavilor la sinucidere asistata), au dorit sa isi incheie socotelile cu aceasta existenta. Oare bolnavii nu au dreptul sa hotarasca pentru ei insisi? De ce ar decide altcineva (guvernul, societatea civila, morala?) in locul lor pentru o viata in suferinta, agonie si impotriva vointei lor? Si, pana la urma, care este alegerea mai buna? Daca exista Dumnezeu si condamna, intr-adevar, sinuciderea, sunt trasi la raspundere si cei care au mijlocit-o? Pe de alta parte, merita traita o viata de durere constanta, nesomn, agonie, tristete, inutilitate si stare vegetativa?
Pedeapsa cu moartea sau inchisoare?
Pe tot parcursul Antichitatii si a Evului Mediu, cu mici nuante legate de diversele organizari politice si stratificari sociale, societatile si-au alcatuit sistemul de legi dupa regula “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, ceea ce se traducea si prin “o viata pentru o viata”. Cel care lua o viata, trebuia sa plateasca, la randul sau, cu cea proprie. Intrebarea care se impune este daca societatea moderna a evoluat suficient de mult incat pedeapsa cu moartea sa fie abolita. O alta intrebare legitima ar fi aceea daca pedeapsa cu moartea este cu adevarat justa, daca foloseste evolutiei sociale sau este un procedeu barbar. Cand este condamnarea la moarte justificabila? Se impune in cazul unei omucideri accidentale? Dar unei crime in masa? Cine decide cand ar trebui sa se aplice o asemenea pedeaspa si cand nu?
Avort sau pro-viata?
Are o femeie dreptul sa isi controleze propriul trup, astfel incat sa puna capat unei noi vieti care ii creste in pantece? Care este momentul in care un fetus poate fi considerat viu, iar avortarea sa o crima? Ce se intampla daca o femeie ramane insarcinata in urma unui viol si poarta in pantece un copil pe care, evident, nu si l-a dorit? Acea viata este menita sa existe, are valoare? Mai mult, merita adus pe lume un copil al carui viitor handicap, identificat la ecograf, i-ar transforma intreaga viata intr-un chin si intr-un sir nesfarsit de suferinte? Pe de alta parte, nu avem nicio certitudine daca suntem inzestrati cu suflet sau nu. Daca da, atunci viata este dorita de Dumnezeu si, intr-o asemenea situatie, cine suntem noi sa decidem in locul Lui?
*
Liber arbitru sau Destin?
Dezbaterea liberului arbitru versus destin se intersecteaza in dezbateri cu doctrina crestina conform careia Dumnezeu este omniscient si cunoaste tot ce s-a intamplat si mai ales tot ce se va intampla. Daca Dumnezeu vede dinainte totul, inseamna ca totul este deja scris, prestabilit. In acest caz, destinul sau liberul arbitru este cel care ma face pe mine acum sa scriu, iar pe tine sa continui sa citesti materialul de fata? Unii sustin ca Dumnezeu stia dinainte ca vei ajunge dinaintea acestui articol si il vei citi, dar in acelasi timp exista persoane de parere ca intotdeauna ai de ales. Ideea de destin contravine actiunilor noastre cotidiene, pe care le executam luand constant decizii. Este, asadar, un destin prevazut sau alegem cu adevarat liber si independent ceea ce facem?
Morala – relativa sau universala?
La fel ca si in problema controlului armelor si munitiilor, discutia daca etica este relativa sau universal valabila se reduce la problematica urmatoare: binele unuia cantereste mai mult decat binele multora? Daca este in regula sa te culci cu sotia unui alt barbat intr-o societate iar in alta – nu, atunci moralitatea este relativa in functie de societate si de persoana. Un fel de “scopul scuza mijloacele”. De ce multe tabu-uri sociale nu sunt considerate universal imorale? De ce in tari diferite exista legi si percepte etice diferite? Pe de alta parte, daca nu ai fi niciodata in stare sa ii furi geanta unei femei, atunci de ce piratezi un DVD cu dezinvoltura?
Oul sau gaina?
Este, practic, o versiune mai plastica si mai amuzanta a vesnicei opozitii dintre evolutionism si creationism. Dezbaterea “Cine a fost primul? Oul sau gaina” a staruit peste secole mai ales pentru ca se intreaba daca animalele au evoluat si apoi s-au reprodus sau au eclozat direct? Pentru filosofii antici, discutia despre primordialitatea oului sau a gainii evoca in general intrebarea referitoare la cum au inceput viata si Universul in general; cauza si efectul. Intrebarea ar putea fi reformulata astfel: Cine a venit primul, X care nu poate aparea fara Y, sau Y care nu poate aparea fara X? In budism, dar si unele culturi mezoamericane (azteca, mayasa) exista convingerea existentei unei ciclicitati a timpului, cu ere repetitive. Aceasta perspectiva asupra timpului ofera un raspuns diferit pentru intrebarea “cine a fost primul”, mai ales atunci cand este invocat conceptul Eternei Reintoarceri: timpul se repeta etern si, ca atare, nu exista un “prim” in eternitate si nu exista creatie.
Credinciosi versus atei
Inca din cele mai vechi timpuri, oamenii au imaginat, au crezut in si au incercat sa dovedeasca existenta unei Fiinte superioare, supreme si atotputernice, care sta la baza crearii omului, a lumii si, in general, a tuturor lucrurilor. Cele mai multe sisteme religioase pornesc de la evidenta relevata a existentei lui Dumnezeu si a faptului ca mai exista si viata dupa moarte, un loc unde sufletele oamenilor ajung dupa ce murim. In general, credinciosii – unii sinceri, altii mai sceptici, dar care incearca sa se autoconvinga de acest adevar nedemonstrabil – gasesc in credinta confort si refugiu, dar mai ales o explicatie si un sens pentru toate care se intampla in viata lor, cu bune si cu rele. Pe de alta parte, ateii cauta aceeasi explicatie si acelasi sens intr-o serie intamplari de natura stiintifica, observabila si demonstrabila. Pentru ei, aparitia vietii a fost “un accident” – rezultatul unor reactii chimice si legi fizice, iar evolutia speciilor si aparitia omului au avut loc datorita schimbarii diverselor conditii naturale de pe planeta noastra. Cine are dreptate?
